Acum cateva saptamani am facut un bine unui om care m-a rugat sa scriu despre el. De fapt, m-a rugat prietenul meu si da, recunosc, mi s-a parut o idee buna, dar nu tineam mortis sa scriu pentru ca nu era un subiect extraordinar. Bun, am facut-o pentru ca sunt eu simpatica si pentru ca am sefi si mai simpatici care au acceptat subiectul propus desi repet nu era unul spectaculos. Ideea este ca, dupa ce ai facut un bine, se intoarce, dar nu ca o multumire. Am primit un mail prin care mi se spune ca am omis un “c” (oki asta e greseala mea recunosc), dar nu accept sa mi se spuna de ce am scris ceva, din moment ce asta mi s-a povestit la telefon. Adica nu voi accepta niciodata sa mi se reporseze ce am scris, din moment ce omul cu pricina asta mi-a povestit.
PS; post din frustrarea mea zilnica, o sa-mi treaca pana maine, dar promit in fata tuturor ca nu schimb nimic la material sa vedem, se crizeaza cineva?
2 Comentarii
aprilie 29, 2008 la 6:26 pm
Unde ai omis si cine ti-a reprosat? Fa-mi si mie un bine, scrie in Telegraful ca sunt dragut, inteligent, amuzant si uneori ma barbieresc, ca eu nu pot sa scriu singur. In schimb iti dau declaratie la materialul de 1 mai. PS: punem din pozele de la donare
aprilie 29, 2008 la 6:29 pm
Treaba mea
mi-a trecut gata si declaratie nu am nevoie ma duc la oameni seriosi:P