Te grabesti sa ajungi undeva si cum ti-ai disperat tatal timp de luni bune intr-o modalitate bine gandita si pusa la punct pas cu pas, iar el s-a obisnuit cu gandul ca ai carnet si poti sa faci altceva cu masina decat sa o lipesti de o duba alba (da, e un pas de care fiecare incepator trebuie sa treaca pentru a deveni un sofer adevarat) iei masina. Normal ca prinzi toate semafoarele, care aviz fanilor blog-ului sunt multe in Ploiesti, prinzi si ambuteiajele din centru si dai si de un tramvai care are statii din metru in metru si pe care nu-l poti depasi. In timp ce lumea te asteapta cu sufletul la gura, exact pe strada pe care trebuie sa ajungi e musai, dar musai sa fie o masina cu Scoala sau cu Examen. Daca e un examen te gandesti ca saracul sofer trebuie protejat si tragi pe dreapta, gandindu-te ca faci o fapta buna, daca e cu Scoala se schimba toata situatia. Soferul merge cu maxim 30 la ora, instructorul pune frana si masina ajunge sa se miste cu 20 de km/h, apoi se gandeste intructorul sa opreasca exact pe mijlocul drumului ca sa-i explice invatacelului ce-i cu prioritarea in intersectie si in sens. Si exact cand ai liber si vrei sa accelerezi, dai de o groapa cat masina. Ajungi in cele din urma in parcare si vine vesel spre tine un cersetor. Nu are cum sa fie singur, asa ca mai sunt trei in spatele lui, drept urmare esti oarecum baricadata in masina incuiata. Ce viata minunata avem…
octombrie 5, 2009
virgula
Daca pana acum ziceam ca simt ca nu pot tine pasul, acum tin pasul, dar nu fac nimic pana la capat. Concluzie: vreau sa fie mai mari canile de cafea, melodiile sa fie mai lungi si sa nu existe “nu pot”
septembrie 22, 2009
Eu si comunitarii
Nu inteleg cum in Romania pentru a depune un dosar la o institutie ai nevoie de cel putin o luna ca sa strangi toate actele si de inca o luna pentru a munci ca sa ai bani sa platesti taxele de inscriere.
Asta in conditiile in care, in acelasi stat cu aceleasi legi, era sa fiu amendata azi.
Sa o luam cu inceputul. Vine Ancu azi la redactie si iesim la tigara pe banca din fata sediului. Cum bancile de pe bulevard erau miscate de cativa binevoitori, ne asezam fata in fata (caci asa sunt asezate bancile) si incepem sa vorbim. A se retine ca bancile sunt de fier, deci este practic imposibil sa le rupi ori sa le murdaresti mai mult decat sunt (caci sunt pline de rahati de la ciori). Infractoarea din mine a indraznit sa ridice un picior si sa se aseze cu varful adidasului pe o banca, moment in care doi comunitari vin victoriosi spre mine si incepe distractia:
-Buza ziua, amenda e de 100 de lei!
-Buna ziua, ce amenda?
-Stati cu piciorul pe mobilierul stradal.
-Pai da, dar nu murdaresc nimic, nu rup nimic, nu arunc nimic pe jos…
-Nu conteaza, acum aveti doar un avertismet, dar data viitoare amenda. Am dat foarte multe sanctiuni azi!
-A da? Pai cate? Ca sunt si eu curioasa?
-Pai, sunteti prima pe care am prins-o azi..
E CEVA IN NEREGULA SAU MI SE PARE DOAR MIE???
Intreb daca au nevoie de un buletin ceva, ca doar na, asa demomstrez ca asta mi-e numele, dar politistii s-au multumit ca le-am dat niste informatii – care puteau a fi eronate cap coada gen eu Jaberca Vasile si stau in Potigrafu la nr. 10D, nascuta in Targoviste – dar am fost draguta si le-am spus chiar pe litere numele de familie sa nu cumva sa-l greseasca. Cei doi au plecat victoriosi ca au notat si ei ceva pe agenda de azi, le-am urat o zi buna.
Concluzie: in timp ce oamenii fura sina de cale ferata, omoara alti oameni nevinovati pe strada, le fura ultimul ban sau mai stiu eu ce POLITIA ISI FACE DATORIA: imi aplica mie avertisment ca stau cu varful adidasului meu din piciorul drept pe o banca jegoasa!!!
septembrie 7, 2009
La multi ani! Oricum esti bolnava rau, nu?
Dupa cum v-am promis incep sa postez cateva dintre “minunatiile” presei locale.
Sarbatoare mare azi la Ploiesti: o batrana a implinit 100 de ani. Si cum Primaria Ploiesti a trimis comunicat de presa, toata lumea a fost prezenta sa-i cante „La multi ani”, numai ca unii dintre noi s-au gandit si la viitor…. Ca sa intelegeti ce vreau sa zic: site-ul www.ploiestiri.ro a publicat un material despre evenimentul de azi, material pe care cel care l-a scris s-a gandit sa-l ilustreze cu
o poza care sa exprime mult mai mult decat ar putea sa o faca orice cuvant…. va las singuri sa o admirati pe tanti de 100 de ani care se vede pe fundal si care, cum spun baietii de la www.ploiestiri.ro öricum „nu mai este intr-o stare buna de sanatate”. Eu m-am distrat copios cand am vazut poza.
septembrie 6, 2009
Green Fest 2009 mai mult praf decat muzica
Fusei la Green Fest 2009 pentru Guanos Apes, ca si cele 1000 de persoane care s-au calcat in picioare la propriu ca sa o vada pe tipa blonda pe scena. Bun, inteleg ca evenimentele de genu’ tre sa fie organizate intr-un anumit fel, numai ca mi s-a parut mai mult decat groaznic sa fiu obligata sa-mi iau un tichet/bon/cupon – nu stiu cum sa-i zic- ca sa-mi pot lua o bere dupa. Cu alte cuvinte, dupa ce am stat la o coada pentru bon, am stat la o alta coada pentru bere. Au venit baietii de la Guanos Apes a venit si tipa blonda au cantat si la final nu a putut lipsi vestita melodie „Lord of the boards”, am suportat dobitocii din spatele meu care urlau ca nu canta asa cum ar trebui si am vrut sa plec pentru ca urma Stefan Banica si nu’s chiar un fan. Se pare ca asa cum am gandit eu au gandit si alte 500 de persoane si normal ca tot praful din Izvor era pe fata mea, pentru ca la un moment dat nu stiam daca fumez sau doar imi scot praful din plamani. Si evident ca niciun barulet din preajma nu era liber, caci era si meci… so fuse minunat.
august 31, 2009
Presa din Ploiesti
Dragi colegi, prieteni si rude am sa va marturisesc o imensa greseala pe care eu, intr-un moment de neatentie, am comis-o si pe care nu o pot repara niciodata: intr-un articol despre Programul „Prima Casa” am scris AGENTIE DE TURISM. Nu conteaza faptul ca in restul articolului am scris AGENTIE IMOBILIARA, dar, acea sintagma, pe care am scapat-o intr-o fraza, mi-a distrus reputatia de om integru, corect si atent la detalii…
Cel putin, asta sustine Fido, care, dragut, incearca sa ma cosoleze spunandu-mi „Roxanica”, Ce conteaza faptul ca al lui site de zeci de mii de euro www.phonline.ro se vrea site de stiri, dar care, de fapt nu poate sa treaca de limita unui „simplu blog”, tocmai din cauza faptului ca posteaza… sa le spunem „probleme personale” pe care le are cu ziaristii/jurnalistii/scriitorii de stiri/reporterii/redactorii din Prahova.
Pentru colegii din presa centrala mic rezumat: in timp ce voi va straduiti sa scrieti stiri, anchete, reportaje, interviuri, editoriale, etc, noi, astia mai mici din orasele cat un cartier din Bucuresti ne-am gandit ca mai degraba am putea sa ne luam unii de altii. Si ca sa vedeti ca si Mircea Badea de provincie exista, va primesc pe toti la mine in vizita la o cafea/ ceai de macese si va povestesc cu lux de amanunte. Nu va ganditi ca e vorba de cineva cu umorul caracteristic al lui Mircea Badea, dar, cum la noi in Ploiesti sunt mai multi, poate, poate, se aduna ceva si seamana un pic… nu de alta, dar aici nu se pune accentul pe umorul de situatie ci pe cel de personaj, care, evident ca nu iese la nivelul dorit, dar suntem in Ploiesti si … „asta ne ocupa tot timpul”.
Revenind, da, AM GRESIT in material, sunt convinsa ca o sa am anumite greseli (litere mancate sau mai stiu eu ce) si in materialele publicate maine si sunt constienta ca vor mai exista si pe viitor. De ce? Pentru ca, la un cotidian local/central/regional, e musai ca materialele sa fie STIRI nu postari pe blog, sa fie complexe si in plus se mai pune problema si de „paginat” nu de „uploadat”. Pe blog, asa cum v-am obisnuit de ceva vreme si eu si cum toata lumea stie: fiecare scrie cand vrea, ce vrea si daca vrea. Imi cer scuze pe aceasta cale oamenilor care citesc Telegraful de Prahova si care descopera greseli. Le vedem si noi a doua zi, tipam unii la altii crezand ca vina nu e a noastra ci a celuilalt, ne certam, ne impacam si plecam pe teren cu speranta ca maine nu le vom mai face pe aceleasi.
Ei si cum am facut un rezumat a ceea ce s-a intamplat, acum, simt nevoia sa si explic de ce mi-am deschis laptop-ul sa scriu acest post. Ei bine, pe blogul, pardon site-ul de stiri obiectiv si corect al lui Fido am descoperit …. sa le spunem mici „scapari” (caci, da, eu nu ma cobor sa le spun altfel) sunt doar greseli nu?
PS: Poate ma lamureste si pe mine pana la urma cineva cat costa site-ul? El spune conform phonline.ro o suma, iar pe site-ul de referinta, pe care ni-l da chiar el, este o cu totul alta suma.
Mai jos sunt print screen-uri cu diverse materiale de pe www.phonline.ro:
- „o cercetare demografica a trafic.ro DERULATA nu DERULATE timp de o luna” si „Jumatate dintre barbati ESTE nu SUNT” ca subiectul propozitiei este “JUMATATE”
- „â” se foloseste de ceva ani in interiorul cuvantului, daca acesta nu este compus. „î” il utilizam doar la inceputul cuvantului sau la final ori atunci cand e vorba de un cuvant compus
- inainte de „dar” si „iar” se pune intotdeauna „ , ” ori scriem cu diacritice ori fara, „cu copil” este o cacofonie, corect gramatical „jumatate dintre patroni ARE o afacere” nu „jumatate AU o afacere”, caci subiectul propozitiei este „jumatate”
- „cineva participa LA o lansare” – nu „cineva participa LANSAREA” si nimeni, nimic, niciodata nu poate „functiona PE o finantare neranbursabila”, mai degraba „o finantare nerambursabila asigura functioarea”
- “Mircea Cosma se afla printre putinii prahoveni care si-AU nu si-a spalat pacatele”, chiar daca este vorba de “putini prahoveni” tot e ceva fata de unul singur nu?
august 24, 2009
Da’ de ce? Pentru ca merit!
Nici nu stiu de cate ori mi s-a pus intrebarea asta si tot de atatea ori am gasit un raspuns ingenios, raspuns care evident a fost si sustinut de argumente puternice. Ei bine, da, fumam mai toti si cred ca de multe ori e o modalitate placuta de socializare sa iesi la o tigarA (caci asa se zice dragii mei fumatori si nefumatori nu tigarE ci tigaRA). Sa ne imaginam: esti intr-un grup nou si nu cunosti pe nimeni, ce poate fi mai dragut decat sa chemi pe cineva la o tigara? Sa ii ceri un foc si sa-i spui ca vrei sa-ti distrugi plamnii impreuna cu el/ea timp de cateva minute? Astepti pe cineva intr-un parc/gara/la margine de drum/in fata unei cladiri. Ce faci? Pur si simplu stai? Nu ai cum sa gesticulezi sau sa vorbesti singur/a asa ca o tigara aprinsa este mai mult decat o solutie buna. Si ce gust are oare cafeaua fara tigara? Fara sa vezi fumul care se ridica linistit in camera care mirosea a parfum cu cateva minute in urma?
august 23, 2009
Veniti si luati lumina…
Weekend-ul asta m-am convins ca un bun psiholog mi-ar sugera sa ma internez cat se poate de repede.
Cu totii ne-am uitat la desene animate sau la comedii si am vazut cum personajul principal isi imagineaza diverse lucruri. De la asta la a-mi imagina multi pitici care sar de pe mine pe cineva cu care vorbesc e o cale destul de scurta pentru mine.
Exemplu: eu la terasa, in timp ce beau linistita o cafea fara zahar (chelnerita a fost destul de draguta sa se aseze pe un scaun la 500 de m de masa mea, asadar era un pic ciudat sa tip ca sa ma auda ca a mea cana de cafea nu are pic de zahar). Alt chelner a venit tiptil tiptil si a aprins lumanarea de pe masa, eu, tacticoasa, am asteptat sa plece, ca sa nu se simta jignit, si am stins lumanarea. Nu au trecut cinci minute ca a venit iar, cu aceeasi bricheta si a aprins iar lumanarea, fix cu aceleasi gesturi (ma simteam ca la Meli Melo cand vanzatoarele spun mereu cu acelasi glas „Bine ati venit la…”). Nu mai are rost sa spun ca episodul s-a repetat de patru ori si in al cincilea drum spre masa noastra l-am rugat sa ne lase pe intuneric, explicandu-i politicos ca „sunt emo si vreau sa stau la colt pe intuneric”, insa probabil a crezut ca e o gluma si a tinut mortis sa-mi spuna ca „la noi in bar seara asa se face, este obligatoriu sa aprindem lumanarile”.
-pitici multi si colorati care coboara de pe umerii mei catre capul lui, monstruletii doboara chelnerul dupa care danseaza macarena pe corpul lui obosit-
Poate nu e asa rau sa traiesc intr-o camera alba si capitonata, convinsa fiind ca sunt monitorizata atent prin camere de luat vederi si ca primesc zilnic somnifere in mancare…
PS: a incercat cineva sa plateasca in monede consumatia la bar?
august 23, 2009
“I am scary” zice Inna
Daca nici videoclipul asta nu va demonstreaza ca engleza nu se invata din reclama si din desene animate atunci nimic nu o sa va scoata asta din cap. Inna cica vorbeste in engleza “I am scary” “I am boring” – cred ca a vrut sa zica faptul ca e plictisita nu ca e plictisitoare si ca a fost infricosator nu ca ea e fioroasa. Sunt multe va las pe voi sa va amuzati
Inna
